Punct de contact din tungsten bimetal este utilizat pe scară largă în echipamentele electrice datorită performanței sale electrice excelente și rezistenței la temperaturi ridicate. Rezistența la oxidare a punctului de contact este un factor cheie pentru asigurarea stabilității acestuia pe termen lung. Rezistența la oxidare este afectată de mulți factori. Acești factori și impactul lor asupra performanței punctului de contact bimetal de tungsten vor fi discutați în detaliu mai jos.
1. Selectarea și combinarea materialelor
Tungstenul în sine are o rezistență bună la oxidare, dar rezistența sa la oxidare este afectată și de alte materiale metalice cu care este combinat. De obicei, wolfram este compus cu metale precum argintul, cuprul sau nichelul. Proprietățile de oxidare ale acestor metale sunt diferite, ceea ce afectează direct capacitatea generală de antioxidare a punctului de contact. De exemplu, argintul este ușor oxidat într-un mediu cu temperatură ridicată, iar cuprul va forma un strat izolator după oxidare, afectând fluxul de curent. Prin urmare, atunci când se selectează metale compozite, comportamentul lor la oxidare trebuie luat în considerare pentru a asigura rezistența la oxidare a materialului total.
2. Procesul de fabricație
Procesul de fabricație a contactelor bimetalice de tungsten are un impact semnificativ asupra rezistenței la oxidare. Atunci când se utilizează procese de sinterizare la temperatură înaltă sau de presare la cald, rezistența de lipire și densitatea materialului îi vor afecta rezistența la oxidare. Rezistența de aderență mai mare și microstructura mai strânsă reduc pătrunderea oxigenului, îmbunătățind astfel rezistența la oxidare. În plus, procesele de tratare a suprafeței (cum ar fi placarea cu argint, placarea cu nichel sau acoperirea prin pulverizare) pot oferi, de asemenea, un strat suplimentar de protecție pentru punctele de contact și pot spori capacitatea acestora de a rezista la oxidare.
3. Condiții de mediu
Rezistența la oxidare a punctului de contact din tungsten bimetal este, de asemenea, afectată de condițiile mediului de lucru. În medii cu temperatură ridicată, umiditate ridicată sau concentrație mare de oxigen, punctele de contact sunt mai susceptibile de a suferi reacții de oxidare. Prin urmare, factori precum temperatura, umiditatea și concentrația de oxigen din mediul de utilizare vor afecta direct rezistența la oxidare a punctului de contact. În condiții de mediu dure, este crucial să alegeți materiale cu proprietăți antioxidante mai puternice sau să proiectați structuri mai robuste.
4. Frecvența de utilizare și încărcare
Frecvența de utilizare și sarcina electrică a punctelor de contact sunt, de asemenea, factori cheie care afectează rezistența la oxidare. În aplicațiile de înaltă frecvență și de sarcină mare, punctele de contact vor experimenta operații frecvente de comutare, care pot determina creșterea temperaturii suprafeței și accelerarea reacției de oxidare. Prin urmare, reducerea adecvată a frecvenței de utilizare sau a sarcinii electrice poate prelungi în mod eficient durata de viață a punctelor de contact și poate spori capacitatea antioxidantă a acestora.
5. Curățarea suprafeței
Curățenia suprafeței punctelor de contact are, de asemenea, un impact asupra rezistenței lor la oxidare. Prezența murdăriei de suprafață, grăsimilor și oxizilor poate afecta calitatea contactului electric și, prin urmare, proprietățile antioxidante. Curățarea și întreținerea regulată a punctelor de contact pot menține un contact bun și pot reduce apariția reacțiilor de oxidare.
6. Controlul temperaturii
Temperatura este un factor important care afectează viteza reacției de oxidare. În medii cu temperaturi ridicate, viteza reacției de oxidare se accelerează, ceea ce poate duce la degradarea rapidă a materialelor. Prin urmare, controlul temperaturii de lucru a punctului de contact și împiedicarea acestuia să funcționeze la o temperatură prea ridicată pentru o perioadă lungă de timp este o măsură eficientă de îmbunătățire a rezistenței sale la oxidare. Controlul temperaturii poate fi realizat prin îmbunătățirea designului termic sau prin utilizarea unui sistem de răcire.
